14. Poza Tui Travel Aconcagua SummitTi-e greu sa iesi din rutina job-ului sa pornesti in cele mai palpitante aventuri? Noi am lasat pentru cateva saptamani joburile de ingineri, ca sa cucerim cel mai inalt varf din America, situat la 6.968 m altitudine in Argentina. Deci iti spunem ca se poate!

Te intrebi cine suntem noi? Ma numesc Andrei Romanescu si impreuna cu prietenul meu, Mircea Baciu, facem parte din categoria oamenilor fericiti care pot spune ca si-au realizat visele. Dertour a fost alaturi de noi in aceasta calatorie si, de aceea, am vrut sa va oferim “la cald” impresiile noastre despre Aconcagua.

De ce Aconcagua? Pentru ca face parte din grupul „Seven Summits”, si anume cele mai inalte varfuri de pe 7 continente. Ca sa ajungi pe Aconcagua este necesara escaladarea Varfurilor Elbrus, pe care l-am cucerit in 2013, si Varful Mont Blanc, unde am fost anul trecut.

Cum am inceput

Dupa numeroase pregatiri, antrenamente indoor si zeci de bloguri citite, pe 6 ianuarie 2017 am pornit catre Mendoza. Aici se afla Ministerul de Turism si se achita taxa de varf pentru Aconcagua. Plata se face doar la fata locului si doar cash (800 de dolari de persoana), motiv pentru care toti cei care vor sa urce pe Aconcagua trebuie sa mearga in Mendoza.

Despre Mendoza pot spune ca impactul cultural este unul destul de mare, pare o alta lume. M-am bucurat sa vad locurile unde s-a filmat „Seven Years in Tibet”. Aici turistii pot vizita zilnic podgorii de vin, fabrici de ulei de masline, fabrici de imbuteliere a apei. De asemenea, se pot organiza deplasari in zona Anzilor sau partide de calarit, iar multi turisti vin in Mendoza pentru a incerca vinul de Mendoza, cunoscut pentru ca nu contine sulfiti.

Din Mendoza exista transport cu autocarul pana la intrarea in Parcul Montan Aconcagua. La intrarea in parc se afla „Puente del Inca” sau „Podul lui Dumnezeu”, situat la 2.950 m altitudine. Este un pod natural format din aluviuni si diferite depuneri, unde multi turisti se opresc pentru a-l vizita.1. Podul lui Dumnezeu langa intrarea in Parc_Puente del Inca

La intrarea in parc am facut check-in-ul si am pornit catre Confluencia, tabara aflata la 3.390 metri altitudine, unde am inceput programul de aclimatizare. Din Confluencia se poate vizita South Face Aconcagua (4.100 m), fata verticala a muntelului cu un perete vertical de peste 2.000 m cadere, fiind unul dintre cei mai mari pereti din lume.2. Intrarea in Parc

Dupa doua nopti petrecute in Confluencia am pornit catre tabara de baza, Plaza de Mulas, aflata la 4.350 m altitudine, unde am facut din nou check-in obligatoriu. Traseul este unul foarte greu. Practic, de la intrare din parc pana in Plaza de Mulas sunt 38km. Din cauza ca drumul este foarte lung si in lipsa unei aclimatizari, risti sa ajungi extenuat in tabara, ceea ce conduce la probleme serioase de aclimatizare. Noi am inchiriat un magar care ne-a carat 60kg, bagajele le-am regasit in deplina siguranta in Plaza de Mulas.

In taberele superioare a fost greu. Am topit zapada inghetata pentru hidratare. Se recomanda sa consumi undeva la 5-6 litri de apa la cota 5000m – 6000m. Am intalnit persoane care nu s-au putut aclimatiza si s-au intors sau persoane care aveau oxigen suplimentar. In zona taberelor superioare radiatiile sunt enorme. Practic afara sunt -15 grade C, iar zapada se topeste. Esti obligat sa ai toate partile corpului complet acoperite si ochii sa fie protejati cu ochelari speciali. Diferentele de temperaturi intre noapte si zi sunt mari din cauza radiatiilor. Varful Aconcagua are 6.968m, iar din cauza apropierii de Ecuator nivelul de oxigen pe Aconcagua este similar cu nivelul de oxigen pe un varf de 8.000m din Himalaya.

Pe 21 ianuarie, la ora 10:30, am urcat pe varful Aconcagua, unde am prins vreme superba. Aici, emotionati, am ridicat drapelul si steagul Dertour, care ne-a sustinut in aceasta calatorie.

La o ora dupa ce am plecat de pe varf s-a stricat vremea, au venit norii si a inceput sa ninga. Nu stim exact cat a nins (era anuntat un strat de 30cm), iar noi am avut mare noroc. In ziua varfului doar 2 persoane au mai prins vreme buna, restul au urcat prin ceata, nori, cu frig si vant.

Insights

Ziua varfului e „criminala”, pierzi undeva la 10.000 kcalorii, ai nevoie de geluri vitaminizante si de apa, de foarte multa apa. Varful Aconcagua este accesibil doar in perioada 15 decembrie – 31 ianuarie (High Season). Exista si Middle Season, insa este riscant, este mult mai frig si vremea rea tine mai mult.

Problemele pe varf in high season sunt vanturile. Chiar daca e senin, vantul bate cu viteze foarte mari si nu poti urca. Nu poti nici sa stai mult la 6.000m, in colera, deoarece corpul cedeaza. Aerul in taberele superioare era ca in desert, foarte uscat, pierzi apa doar prin respiratie.

La coborare am petrecut o noapte in colera, iar in ziua urmatoare am coborat direct in tabara de baza. Intre taberele superioare se face de regula 4 ore, iar din colera (6.000m) pana pe varf faci minim 8 ore. Noi am facut mai putin. Am mers mai mult pe intuneric si ne-a fost foarte frig, motiv pentru care nu prea am facut pauze. Soare am avut doar pe varf.7. Aclimatizare pe varful Bonete 5100m

Concluzii

Varful Aconcagua este unul pe care nu iti permiti sa gresesti. Orice greseala (lipsa de hidratare, aclimatizare, oboseala etc.) te obliga sa ratezi varful in acel sezon. Din cauza altitudinii, corpul nu se poate reface intr-o tabara inferioara, chiar daca cobori si astepti in tabara de baza.

E un varf greu, pentru care sunt necesare;

– experienta montana minim 5000m;

– aclimatizare, hidratare;

– sa ai temele facute foarte bine de acasa referitor la toate pericolele de pe munte;

– multa ambitie. Fara ambitie cedezi. Distantele sunt foarte mari si totul se face cu efort mai mare din cauza altitudinii care te consuma cu fiecare zi pe care o petreci in parc.