Dupa cativa ani in care am fost in aproximativ 10 insule grecesti (o nimica toata daca stau sa socotesc ca as mai avea de vizitat inca aprox. 1990), anul acesta am mers in Corfu. Las la o parte informatiile legate de localizarea sa in Marea Ionica si despre parcursul istoric, nu pentru ca ar avea o importanta minora, ci pentru ca aceste informatii se gasesc din abundenta pe internet. Am ales sa fiu ignoranta si sa nu ma documentez excesiv, ci sa merg pe inspiratia de moment si pe recomandarile primite la fata locului. Iata cum au trecut (prea repede, desigur) cele 7 zile de vacanta in Corfu!

Pachetul l-am luat de la colega mea Alina Chisalita, de la agentia Dertour din Brasov, urmand recomandarile ei in ceea ce priveste tour-operatorul si hotelul ales (Akrotiri Beach 4*, Paleokastritsa).

Zborul tip charter a fost operat cu echipaj si aeronava Aegean Airlines. Daca la dus a fost lin si placut, la intoarcere pilotul s-a cam grabit, lunadu-le prin surprindere chiar si pe stewardese, care inca serveau masa cand a inceput, brutal, coborarea.

Paleokastritsa

Pista de aterizate din Corfu este una inedita, pentru ca pare a porni din mare direct!

Transferul  la hotel a durat aprox. 20 minute, Paleokastritsa (de departe cea mai spectaculoasa statiune din Corfu http://www.paleokastritsa-bliss.com/) fiind pe partea vestica a insulei, diametral opus fata de Kerkyra (Corfu Town) unde este situat aeroportul (mic si plin de englezi, rusi si germani).

Hotel Akrotiri Beach are una dintre cele mai bune localizari pe care le-am experimentat. Asta pentru ca toata camerele au vedere la mare, constructia aflandu-se pe o peninsula ce se intinde in mare.

Pe o parte a hotelului este plaja publica, cu pietricele (recomand incaltaminte speciala care, la fata locului cost 7-8 euro la orice butique), cu intrare relativ treptata in mare, dar cu grija pentru ca sunt formatiuni stancoase sub acele ape turcoise! Aici sunt concentrate scoala de scuba, statia de taxi boat, inchirierile de ambarcatiuni (fara permis necesar), hidrobiciclete si caiace, precum si panoplia de sporturi acvatice de tipul ski, banana, trasul cu colacul cu barca de mare viteza etc.

Surprinzator, totul e organizat si se respecta aceste lucru! Sunt culoare alocate fiecarei activitati si nu te vei trezi ca cineva vrea sa-si incordeze muschii aproape de mal in timp ce tu inoti linistit.

Pe partea opusa este stanca ce coboara abrupt in mare. Surpriza oferita exclusiv clientilor hotelului consta in faptul ca au tersat aceasta stanaca, au pus sezlonguri si umbrelute pe aceste tersase si o scara ce coboara direct in mare. Poti face sarituri de pe stanci si inota, pe propria raspundere, dupa cum te avertizeaza placuta de langa scari.

Tot pe partea acesta este piscina, da, din aceea idilica, ce pare sa se invecineze direct cu marea, cele doua nuante de albastru juxtapunandu-se perfect.

Hotelul este situat la jumatatea statiunii, acesta continuand de-a lungul costei stancoase catre La Grota Bay in dreapta cum iesi din hotel si cu alte cateva plaje create de mai multe peninsule ce ies in mare, catre stanga, terminandu-se cu Portul Alipa.

Cert este ca iti vine sa te opresti din 5 in 5 m sa faci cate o poza, pentru ca peisajul este dramatic si memorabil, atat ziua cat si in apus! Mi-a placut mixul se pini, palmieri, leandrii si chiparosi ce coboara pana pe plaje si pe pantele abrupte, dand insulei distinctia de “cea mai verde din Grecia”.

Jumatatea nordica a insulei

Dupa doua zile de acomodare, mancat lucru bun si zacut soparleste la soare, am zis sa inchiriem masina sa vizitam si alte zone ale insulei. In doua zile cat am avut masina am reusit sa vedem destul de putine locatii, pentru ca sunt atat de multe plaje, sate, golfuri si locuri cu panorame care iti dau senzatia totala de libertate!

Am ajuns in Sidari, cu stancile sale bine polisate de apa si vant si cu plaja lunga, cu nisip si intrarea lina in apa, plin de familii de romani, cu copii mici. Mi-a atras atentia un mic grup de copii indieni care ieseau cu totul din peisaj prin culoare, atitudine si fascinatia cu care se uitau la gesturile europenilor. Pe langa faptul ca pareu sa nu fi vazut mare niciodata si se tavaleau fericiti prin nisip si apa de la mal, se opreu si se uitau vadit intrigati la doamna care il dadea pe domnul cu crèma de protectie solara sau ca parintii care isi imbracau copii in haine de neopren. Asta sigur nu se intampla  la ei!

Plaja corespondenta ceie de la Sidari, dar situata pe coasta vestica se numeste Glyfada. Reletiv usor de ajuns tinand drumul catre Pelekas, plaja este una dintre cele mai late si animate din insula.

Dupa o baie in larg (geamandura fiind departe-departe) am pornit catre Antinioni Lagoon, o delta cu ecosistem propriu, pe langa care am trecut razant, deoarece nu ne asteptam sa fie asa de aproape, iar apoi ne-am oprit in Kasiopi. Drumurile sunt ca in majoritatea insulelor mici: extrem de inguste si cu multe serpentine provocatoare prin unghiurile abrupte.

Kasiopi are un port colorat, un fort medieval si cateva terase cu fructe de mare proaspete si ieftine, spe deosebire de alte statiuni. Pisici multe. Cu mici exceptii (matza din Agni Bay), pisicile corfiote sunt slabe, indecise si rezervate cu turistii.

Ne-a placut deosebit urmatorul loc recomandat: Agni Bay. Greu accesibil pe un drumeag asfaltat, dar lat de o masina si un pic doar, cu pante datatoare de emotii veritabile, dar care merita din plin pentru cel mai cochet golfulet de pe coasta de est.

O mica plaja cu pietricele, cu terase, cu cateva vile pentru oaspetii veniti cu ambarcatiuni diverse, vegetatie din plin, verde crud si nuante infinite de albastru + umbrelute galbene. Perfect!

Adauga la aceasta scena si cea mai buna baclava ever servita la Taverna Agni si poti spune ca ai gasit inca o bucatica de Paradis.

Corfu Town (Kerkyra)

Transportul public al insulei are ca punct de plecare statia din Corfu. De aici exista curse regulate care principalele statiuni/orase. De exemplu care Paleokastritsa pleaca din doua in doua ore si costa cca 2 euro/one way.

Statia de autocare este situata foarte aproape de orasul vechi, cu stradute inguste, pline de magazine si de vanzatori care iti promit produse “just for you”, intr-un mod prietenos. Merita sa ratacesti printre ele pentru a cumpara suveniruri inscriptionate cu numele insulei (nu rata produsele rezultate in urma prelucrarii fructului kumquat, care creste numai in Corfu).

Dintre cele doua forturi noi am vizitat doar unul, deoarece soarele din miezul zilei de iulie are puterea de a te topi la propriu. Din fericire, in varful fortului grecii au pus o terasa cu o priveliste nemaipomenita astfel ijncat sa poti sa-ti tragi sufletul si sa te hidratezi.

Centrul insulei

Ocolind aeroportul din Kerkyra si indreptandu-ma catre sud, am facut dreapta inspre palatul Achilleio, dedicat memoriei eroului mitic grec Achile (statuia acestuia, creata la Berlin, e piesa tematica a propietatii). Imparateasa Elisabeta a Austriei (Sisi) a primit proprietatea de la un grec corfiot si a construit palatul aici in 1890. Panorama este fantastica: marea in departare, padurile de pini din inima insulei si o resedinta de vacanta alba, simpla, care adaposteste o colectie impresionanta de arta.

Acesta a fost cel mai sudic punct in care am ajuns eu, insa nu va opriti aici, pentru ca sudul insulei este plin de surprize placute!

Viata subacvativa corfiota

Tema acestei vacanta a fost snorkeling! Echipati corespunzator si pregatiti sa descoperim fauna inventariata la acvariul din Paleokastritsa am facut nenumarate incursiuni in diverse locuri ale coastei. Si nu ne-a parut rau, apele din jurul statiunii fiind pline de fauna fara sa fie nevoie sa ne aventuram prea departe de plaja. Dar sa va facem cunostinta.

Cei mai numerosi si simpatici sunt pestii Dorada (seabream in engleza). Ii cunosteam desigur dupa gustul delicios, dar nu eram pregatiti pentru cat de colorati si vioi sunt in elementul lor natural. Dorada Alba, Dorata Vargata, Dorada Inelata (toate trei albe la culoare si toate afisand un inelul sau un punct negru la baza cozii) si Dorada Vaca (sau Salema Porgy, al carui nume vine probabil datorita faptului ca traiesc in bancuri mari si odata ajunsi la maturitate devin exclusiv ierbivori) sunt speciile cele mai raspandite si le veti localiza cu usurinta in jurul stancilor subacvatice aflate la mica adancime si pline de vegetatie. Ultimele doua specii sunt cele mai populare, traiesc grupati in bancuri variate ca numar (de la 3-4 la 20 si ceva de indivizi) si dimensiune (de la 10 la 50 de cm), iar culorile vii ii vor face usor de reperat. Sunt pesti prietenosi, si veti descoperi ca nu au o problema in a sta aproape de inotatorii curiosi, indepartandu-se calm la cativa centimetri doar cand incercati sa ii prindeti.

Tot in jurul acestor stanci (prezente din plin in zona Paleokastritsei) veti gasi si cativa locatari mai sfiosi si mici in dimensiuni insa foarte colorati. Damselfish traieste in bancuri la suprafata apei si va va urmari indeaproape in toate explorarile voastre, in timp ce Pestele Cardinal va cauta sa se ascunda intre stancile de pe fundul apei atunci cand va va simti prin preajma. Cel mai mult am apreciat insa, pestii buzati – Pestele buzat curcubeu si Pestele buzat turcesc – care afiseaza culori pastelate si o atitudine de indiferenta in privinta curiosilor.

Si asta nu e tot. Daca pestii de mai sus ii puteti vedea cu usurinta, intr-o balaceala de 10 minute, la 2-3 metri de tarm chiar si langa plajele populate, pentru cei dispusi sa se aventureze pe plaje neumblate si inarmati cu rabdare exista recompense. In umbra stancilor, in micile scorburi sau in zonele plate cu nisip din micile crevase si vai subacvatice, traiesc perfect camuflate cateva specii mai exotice. Este vorba de Pestele scorpion de stanca pitic si cativa frati ai lor asemenatori Guvidul de stanca si asa numitul Dusky Grouper , ultimul considerat in Spania si Portugalia ca cel mai bun la gust din toata Mediterana. Ceea ce am vazut noi a fost puiet de aproximativ 20 de cm desi pestii din aceasta specie pot depasi un metru.

La fel de interesante, dar mult mai greu de localizat, sunt nevertebratele. Pe langa aricii de mare prezenti cam peste tot, puteti avea norocul de a vedea o stea de mare (cafenie ca nisipul si greu de observat), un vierme de mare (mai usor de remarcat datorita culorilor mai pastelate si a dimensiunii de 30-40 de cm)  si poate chiar o caracatita comuna (noi nu am avut noroc desi localnicii spuneau ca se gasesc din abudenta si ca ne putem chiar juca cu ele fiind destul de mici in dimensiuni).

Dincolo insa de specii si identificari, a explora cu propriile simturi lumea subacvatica ne-a oferit
o experienta de neuitat. Pe masura ce zilele au trecut ne-am aventurat din ce in ce mai departe si am stat din ce in ce mai mult in apa pur si simplu vrajiti de noua lume pe care o descopeream. Va recomandam cu caldura sa incercati dar cu atentie. Desi snorkelling-ul este o activitate sigura si potrivita si copiilor, unele specii pot fi periculoase si, atat timp cat nu stiti exact cu ce aveti de-a-face, este recomandat sa va feriti de la a-i atinge sau provoca. In plus, dat fiind camuflajul aproape perfect, va recomandam sa purtati protectii in picioare (cipici sau labe de inot) pentru ca exista riscul sa calcati pur si simplu din greseaza pe un arici, o stanca mai ascutita sau un peste ingropat in nisip.

Paleokastritsa vazuta din kaiac canoe

O premiera pentru mine, cu ceva emotii date de problema stabilitatii si de grija camerei foto fara carcasa rezistenta la apa, insa o experienta care merita incercata! 10 euro/ora, caiac pentru doua persoane.

Am incercat doua modele, in zile diferite. Prima data nu am reusit sa iesim din golf, pentru ca batea vantul grupa mare si a fost cam sisifica incercarea de a-l combate. Astfel, ne-am multumit cu o tura prin perimetrul golfului, admirand peisajul plin de verdeata de pe coasta si numeroasele barci ancorate.

A doua oara, nu numai ca am iesit pe mare, dar am si ocolit peninsula pe care era situat hotelul si am traversat al doilea golf pana la tarmul stancos cu plaje accesibile doar de pe mare. Am ales una ingusta (un metru de plaja, apoi stanca stratificata, abrupta) care se invecina cu o pestera putin adanca in interiorul careia se adunase pietris, formand o plaja acoperita.

Snorkeling pe langa peretii stancosi, printre pestii curiosi, intr-o apa limpede precum cristalul. Fundul marii format din alaturari si suprapuneri de mal stancos, pravalit de-a lungul timpului in apa, cu crevase ideale pentru bancurile de dorade sau pestisori-curcubeu.

Text & poze: Anca Duse