Un vechi proverb turcesc ne sfatuieste astfel: “Mananca dulce si vorbeste dulce”. Dulciurile si deserturile au fost intotdeauna un element culinar important si distinctiv din bucataria turceasca. Acest lucru a fost valabil in perioada Imperiului Otoman si este la fel de valabil si acum. In plus, deserturile au roluri semnificative in functiile sociale si in ritualurile din Turcia. Halvaua, de pilda, un produs de cofetarie realizat din gris, este oferit cu ocazia unor schimbari majore in viata oamenilor: la nastere, la moarte, la inrolarea in armata, la intoarcerea de la un pelerinaj, la mutarea intr-o casa noua, la inscrierea sau absolvirea unei scoli si, de asemenea, la ocazii speciale, cum ar fi ruga pentru ploaie.
Ramadanul, una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul traditional islamic, este cel care marcheaza sfarsitul unei perioade de 30 de zile de post. Un nume turcesc popular pentru sarbatoarea Ramadan este “Seker Bayrami” (care inseamna “sarbatoarea zaharului”), nume care reflecta multitudinea de deserturi generoase pregatite pentru mesele de la apusul de soare din timpul acestei luni sfinte.
Deserturile si prajiturile din Turcia sunt o dovada vie a istoriei bogate si a geografiei acestei patrii. Acestea dateaza din cele mai vechi timpuri, unele dintre ele fiind influentate de alte culturi, in timp ce altele au fost inventate chiar pe taram turcesc si au fost adoptate si de alte natiuni. Desertul cunoscut sub numele de “Tavuk gögsü”, realizat din carnea alba a pieptului de pui, a fost introdus in Roma Antica prin Marea Mediterana si reintrodus in Anatolia de catre romani.
Apoi, exista “Asure”, o budinca delicioasa preparata din boabe de cereale, zahar si stafide. Conform unei legende, acest desert a fost inventat initial in bucataria din Arca lui Noe din ingredientele gasite in camara de pe nava. Budinca se serveste, in mod traditional, in a zecea zi a lunii Muharrem conform calendarului islamic, iar acest desert se distribuie vecinilor si cunostintelor. Bucatariile palatului otoman au produs o versiune mai rafinata a desertului “Asure”, versiune care este servita si in cofetariile turcesti din ziua de azi.
Deserturile turcesti se incadreaza, de obicei, intr-una dintre cele trei categorii:
- Deserturi facute cu fructe si legume
Multe fructe proaspete si uscate sunt fierte in compoturi, lichidul obtinut fiind la fel de important ca fructul in sine. Deserturile realizate din caise sau smochine sunt date cu un topping de crema si, uneori, cu nuci proaspete zdrobite. Acelasi topping este folosit in “Kabak tatlisi”, un desert deosebit facut din bucati de dovleac gatite in sirop.
- Deserturi pe baza de lapte
Acestea includ o mare varietate de budinci, unele dintre ele fiind preparate la cuptor. “Keskul” este o budinca de lapte realizata cu nuca de cocos. “Gullac” este un produs de cofetarie, cu un aspect extrem de atragator, realizat din foi de aluat in sos de lapte, la care se adauga apa de trandafiri. In aceasta categoria intra, de asemenea, delicioasele deserturi “Tavuk gogsu”, “Kazan dibi”, “Firinda sutlac” si “Profiterole”.
- Deserturi de patiserie
Acestea, de obicei, sunt inmuiate intr-un sirop sau in miere si includ faimoasa “Baklava”, precum si “Kadayif” (produs dintr-un aluat copt in sirop, de multe ori umplut cu fistic, nuci sau cu crema), “Revani” (un desert foarte dulce, facut din gris), “Hanim göbegi” si “Sekerpare” (doua tipuri de torturi mici si dulci), “Iaurt tatlisi ” (realizat din iaurt), “Badem tatlisi” (realizat din migdale), “Lokma” (bulgari de unt prajiti serviti cu sirop), “Bulbul Yuvasi”, “Sutlu Nuriye” si “Ekmek kadayifi” (facut cu paine in sirop). In aceasta categorie de deserturi intra, de asemenea, “Kunefe”, o specialitate din sud-estul Europei, care se prepara din grau maruntit cu un strat de branza topita si cu sirop.
Indiferent ca ajungi sau nu in Turcia, trebuie sa iti rasfeti papilele gustative cu cateva deserturi turcesti, cel putin o data in viata. De baclava, halva si profiterol, cu siguranta ai auzit si, cel mai probabil, ai si gustat.
Iata ce alte deserturi turcesti merita sa incerci atunci cand ai ocazia:
Zerde – Este un desert traditional turcesc, care se serveste, de obicei, la nunti si la celebrarea zilelor de nastere. Aceasta budinca de culoare galbena este preparata din ingrediente foarte simple: apa, orez, amidon de porumb, precum si sofran si curmura pentru a crea aceasta nuanta superba de galben. Garnitura desertului Zerde poate fi compusa din fructe locale, cum ar fi coacaze, nuci, apa de trandafir, fistic si rodie.
Cezerye – Numele acestui desert provine de la cuvantul “caesar”, care inseamna morcov in araba. Acest desert turcesc este format din morcovi caramelizati in scortisoara, nuci, alune, fistic si este acoperit cu nuca de cocos rasa. Cezerye poate fi usor de transportat ca suvenir de calatorie pentru a fi adus celor dragi de acasa.
Lokum (rahat) – Data initiala in care s-a inventat acest desert nu este foarte clara. Cu toate acestea, se stie sigur ca Ali Muhittin Haci Bekir Iokums a facut Lokum-ul celebru in lume. El si-a deschis un magazin de patiserie la Istanbul, in anul 1776. Un englez explorator a cumparat rahat din magazinul lui Ali Muhittin si l-a dus acasa in Anglia. De atunci, faima acestui desert s-a raspandit in intreaga lume.
Initial, au existat rahaturi in trei culori: cel rosu era preparat din apa de trandafir, cel galben era preparat din coaja de lamaie, iar cel verde era preparat din portocala amara.
Cu o varietate bogata de ingrediente existente pe piata din ziua de azi, rahatul turcesc poate fi preparat in prezent din fistic, alune de padure, nuci, trandafiri, nuca de cocos, migdale, menta, scortisoara, ghimbir, cuisoare, cafea, visine, capsuni, portocale, caise si lamaie.
Pişmaniye – Acesta este un alt desert turcesc traditional foarte vechi. Pentru prima oara, Pişmaniye a fost preparat in orasul Kocaeli din districtul Kandıra, in secolul al XV-lea. Similar cu vata de zahar, dar cu o textura diferita, Pişmaniye este garnisit cu diferite arome, in special cu alune de pamant sau cu cacao. De regula, magazinele de suveniruri pun in vanzare acest desert pe care il ofera bine impachetat intr-un ambalaj modern, astfel incat turistii care viziteaza Turcia sa poata sa il aduca celor dragi de acasa.
