Vara aceasta, agentia Dertour a avut onoarea sa recomande prima vacanta in regim all inclusive familiei Ciucu, formata din Alina Sorescu, Alex Ciucu si fetita lor, Carolina. Acestia si-au dorit un concediu intr-un complex all inclusive, in care sa desfasoare diverse activitati si in acelasi timp sa fie “baby frendly”. Zis si facut. Colega noastra, Olga, din agentia Dertour Bucuresti, Mall Sun Plaza le-a recomandat un hotel de 5 stele din Turcia, Hotel Cornelia Diamond Golf Resort & SPA din Belek. Familia Ciucu a petrecut 10 zile intr-un complex de vis, dotat cu 680 de camere, tobogane acvatice, 12 restaurante, 2000 de metri patrati de SPA, teatru de vara, gradini si poduri suspendate, plaja si golf etc.
Cum a fost prima vacanta all inclusive a familiei Ciucu si ce impresie le-a creat Turcia, aflati in articolul urmator redactat de Alex Ciucu.
Am fost cel mai inversunat dusman al hotelurilor all-inclusive in general, si al celor turcesti in mod special. N-am inteles niciodata de ce ar vrea cineva sa plateasca o suma considerabila de bani, pentru a petrece cateva zile inchis intr-un hotel unde sa mananci, sa dormi, sa bei, sa stai la plaja si iar sa mananci, sa dormi, sa bei si sa stai din nou la plaja. Unde e adrenalina, unde este noutatea, experientele noi, oameni noi, intamplari neprevazute, schimbari de traseu de la o zi la alta, muzee, cetati, stradute inguste si plaje pustii ? Deci cum spuneam mai devreme, n-am inteles niciodata genul acesta de concediu all-inclusive. Niciodata pana cand am avut copil. Si mai ales dupa ce a trecut de un an jumate si a inceput sa mearga bine, ba chiar sa si vorbeasca in legea lui. Sau mai bine zis, a ei. Incercasem anul trecut un concediu cu copil, intr o usoara tenta “rebela”, si s-a dovedit a fi o solutie destul de neinspirata. Asa ca anul acesta, ne-am luat inima-n dinti si am decis sa ne interesam mai indeaproape, de vacanta de tip all-inclusiv. Zis si facut, am asteptat targul de turism din primavara si ne-am avantat printre agentiile de turism, sa vedem care-i treaba. Dupa un prim tur de recunoastere, prin amabilitatea mai multor agenti de vanzari, de la mai multe agentii, concluzia era clara. Daca vrei all-inclusive cu copii, vrei Turcia. Punct. Asta ne-a fost clar dupa primul tur. Am decis sa dezvoltam subiectul cu Dertour. Pana la urma, e o companie mare in care poti avea incredere. Poate cea mai mare… Si sa spun drept, ne si picase cu tronc Olga, basarabeanca ce ne intampinase inca de la intrarea in stand. Cred ca sunt antrenati sa-ti placa de ei. Din vorba-n vorba, tot povestind ea, iar eu punand cap la cap informatiile pe are le mai aveam de la alti prieteni cu copii, am inteles ca in Turcia, ca de altfel si prin alte parti, hotelurile de cinci stele au standarde diferite. Atat de diferite ca-ti poti strica toata vacanta. Imi imaginam ceva de genul reclamei aleia de acum cativa ani, cu turistul care ajunge in camera de hotel si ii cade ventilatorul in cap, cand el vrea sa deschida geamul. Hai ca o stiti, aia cu “Sunt cetatean european si am drepturi”.
Tot stand de vorba, realizez ca doar review-urile de pe booking.com nu sunt de ajuns in cazul alegerii hotelului all-inclusive, si ca o agentie de incredere te poate orienta mult mai bine catre ceea ce iti doresti, raportat la bugetul pe care il ai. Mai mult decat atat, pe zona de “baby”, ei stiau mai bine decat noi ce anume merita sa luam de acasa, ce poate pune hotelul la dispozitie in camera si ce nu. Am ajuns la concluzia ca la genul asta de hotel nu e nevoie sa te cari cu carucior, patut, olita sau cadita pentru ca ti le pun ei la dispozitie in camera, si nici de sterilizator sau blender n-ai nevoie pentru ca sunt cateva disponibile chiar in restaurantul principal. Un alt aspect important legat de concediul cu copil, a fost transferul de la aeroport la hotel si invers, pe care daca va convine ca pret, va sfatuiesc sa-l luati in regim de “private”. Nu mai explic de ce, cred ca este evident.
Ca sa nu mai lungim vorba, am ramas amandoi foarte placut impresionati de avalansa de informatii, pe care le gaseam foarte utile, mai ales ca urma sa facem un concediu cu totul altfel decat pana acum. Drept urmare i-am spus Olgai ca ne dorim o experienta de cinci stele reale, la un pret corect, si am mers pe mana ei la toate recomandarile. Ma simteam ca la doctor. Ne-a “consultat”, a analizat dorintele noastre, si ne-a scris “reteta” : Hotel Cornelia Diamond Golf Resort & SPA din Belek.
Vine ziua plecarii. Ne-am dorit un sejur de 10 zile, ca sa apucam sa-ntelegem si noi ceva din vacanta asta. Ca o mica paranteza, acum ca ne-am intors acasa, nu stiu efectiv cand si cum au trecut zilele astea.
Dar sa incepem cu inceputul, ziua plecarii. Pe Otopeni era un nor negru de ploaie ca nu stiam daca mai decoleaza avionul sau cat o sa avem intarziere. Noroc ca ploaia a trecut repede si cerul s-a limpezit. Am ajuns la check-in. Aveam deja locurile rezervate. Cele mai bune, dar si grupate ca sa putem fi toti aproape. Am uitat sa va zic, am fost cinci in total, pentru ca au venit si socri mei, sa ne mai ajute cu asta mica. La ghiseu era o coada uriasa. Ma si gandeam ca o sa se enerveze Carolina si o sa-nceapa spectacolul. Dar n-a fost asa, cand am ajuns, a venit reprezentantul TUI, ne-a luat pasapoartele si bagajele si in 10 minute s-a intors cu cartile de imbarcare. Timp suficient ca fiica-mea sa alerge un baietel prin aeroport ca sa-l pupe. Transpirasem tot. De nervi, nu de alergatura. Trecem de controlul bagajelor, de vama si ne suim in avion. Avionul plin. Daca mi-ar fi zis cineva acum cativa ani ca o sa merg in concediu in Turcia la all-inclusive, i-as fi zis vreo doua… Dar stiti cum e vorba aia…niciodata sa nu spui niciodata. Si as adauga eu, ca e valabil si pentru “intotdeauna”.
Avionul decoleaza, imi fac si eu cruce ca tot omul care a avut odata teama de zbor si ma rog sa nu inceapa Carolina sa zbiere de la diferenta de presiune. Nu apuc sa mi termin gandurile ca si incepe. Noroc ca sunt multi copii in avion care zbiara cat ii tin plamanii. Cred ca se concureaza unii pe altii, ca tipa din ce in ce mai tare, iar in avion e un adevarat vacarm. Doar mergem la mare in Turcia.
Nu mi-am dat seama cand exact, dar galagia s-a oprit brusc la un moment dat, dovada ca toti copiii s-au culcat. Nu mai dureaza mult si aterizam. Romanii aplauda. E o reactie care starneste in mine emotii contradictorii. Pe de-o parte mi se pare primitiva, e ca si cum am aplauda vatmanul cand opreste tramvaiul in statie. Pe de alta parte insa, imi place. Asa suntem noi romanii, poate putin mai inapoiati ar zice unii, dar eu zic ca suntem mai calzi, emotionali si sinceri in emotia noastra. Coboram pe aeroport in Antalya, ne luam bagajul si cand iesim, suntem intampinati din nou de agentul local TUI, turcoaica Ebru, care culmea, stie romaneste. Si stie bine. Cred ca ar lua cel putin nota 9 la BAC. Ne place de ea. Ne conduce la masina noastra cu sofer. Domnul e foarte atent si serviabil, desi nu prea vorbeste engleza. Asta este un aspect pe care l-am observat de multe ori la turci. Majoritatea, chiar si in Bazarul din Istanbul, nu vorbeste nicio limba straina, dar compenseaza foarte mult prin amabilitate si prin disponibilitatea de a te ajuta. Si asta e aproape ca si cum ar vorbi o limba de circulatie internationala. O rugam pe Ebru sa-i zica soferului sa ne opreasca la un supermarket, ca sa cumparam scutece si servetele pentru Carolina. N-avea sens sa le caram de acasa, mai ales ca fiind zbor charter, regulile privitoare la greutatea bagajului sunt mai stricte.
Intr-un final ajungem la hotel, unde am fost foarte bine primiti. Ni s-au aratat trei camere diferite, iar una din ele, fiind la parter, avea acces direct la o piscina privata. Superb. Am ales-o totusi pe cea de la etajul sase, cu vedere la mare. Era de departe cea mai spectaculoasa. Ebru ne-a pus in tema cu toate facilitatile hotelului, dar si ale Antalyei si ne-a lasat numarul ei de telefon, daca mai avem alte intrebari sau dorinte. Nu a uitat sa ne atraga atentia ca stand 10 zile la un all-inclusive de 5 stele, o sa ne ingrasam in medie cu cate trei kg fiecare. Nu a fost asa, pentru ca nu am facut excese, desi ispitele erau uriase.
Inca dinaintea plecarii, ma gandeam ca ziua de dus si de intors n-are cum sa fie plictisitoare pentru ca se intampla in permanenta cate ceva. Problema mea insa cu all-inclusive, era ce facem in alea 10 zile de stat in hotel, ca sa nu ne urcam pe pereti de plictiseala. Noroc ca au teren de golf, mi-am zis, cred ca o sa joc zilnic. Asa credeam. Am jucat doar de doua ori in 10 zile. Si asta pentru ca in hotel (impropriu spus hotel, este de fapt un domeniu care se intinde pe cateva hectare de teren, cu 680 de camere, mii de metri patrati de piscina, tobogane acvatice, 12 restaurante, 2000 de metri patrati de SPA, teatru de vara, gradini si poduri suspendate, plaja si golf, si multe alte lucruri) este in permanenta ceva interesant de facut, mai ales daca mergi cu copiii. Noroc ca nu mi-am carat si crosele de golf. Alt sfat bun pe care ni l-a dat Olga. Mi-a zis de la bun inceput ca pot inchiria crose de la club, pe un pret modic, mai ales daca si locuiesc in hotel. Asa am si facut, iar partidele de golf pe care le-am jucat acolo, desi nu au fost printre cele mai spectaculoase, au fost totusi memorabile pentru animalele exotice pe care le-am intalnit pe teren: nenumarate broaste testoase si doi serpi de marimi considerabile (nu erau veninosi, am verificat pe net). Pe unul am reusit sa-l si filmez.
De departe insa, cea mai frumoasa experienta de vacanta, a fost sa fac baie in mare cu fetita mea, si sa-i construiesc primele castele de nisip. Am profitat de faptul ca nimeni din ceilalti membri ai familiei nu e prieten cu inotul si prin urmare, mi-a revenit in exclusivitate aceasta “misiune”. Absolut minunata. De abia astept sa mai creasca putin, ca sa o invat sa inoate. Poate la anul. Si sa schieze. Dar asta-i deja alta poveste…. De iarna.
Si ca toata reticenta mea proverbiala, legata de hotelul all-inclusive sa fie spulberata, am avut si cateva momente romantice. Intr-una din seri, fara sa stie Alina, am rezervat o masa la restaurantul de pe malul marii, iar fara sa stiu eu, ea facuse deja rezervare pentru un masaj in doi si un hamam turcesc la SPA-ul hotelului. Daca vreti o experienta de neuitat in Turcia, mergeti la SPA si comandati o baie de spuma. Sau mai bine, cereti simplu, un Sultan Hamam. O sa va placa, de o sa ma pomeniti.
Intr-o alta seara, Alina a descoperit BabyDisco, adica discoteca pentru copii. Experienta a fost delicioasa. Carolina se ducea la toti bebelusii de varste apropiate cu a ei si ii lua in brate si ii pupa. Asta in timp ce toti copiii dansau pe o melodie in care era vorba despre un trenulet si care culmea, se numea Ciucu, Ciucu, Ciucu. Va dati seama ca de atunci am mers in fiecare seara la BabyDisco. Uite asa a luat Carolina un virus,ceva, si a facut “rosu in gat”. Si de la ea, am luat si noi. Toti patru, unul dupa altul. Ne-am bucurat totusi, pentru ca asta s-a intamplat in ultima zi. Am chemat totusi medicul, de la dispensarul permanent al hotelului. In zece minute, doctorul era deja in camera si o examina pe asta mica. La final i-a prescris niste medicamente, pe care am aflat cu stupoare ca Alina le avea deja in bagaj, luate preventiv de la Bucuresti. Am ramas impresionat. Si doctorul la fel. Interventia a costat 150 de euro, dar Olga ne recomandase sa nu plecam fara asigurari de sanatate. Mare dreptate a avut.
A venit si ziua plecarii. Ne-am trezit de dimineata, am strans bagajele si am coborat. Soferul ne astepta deja. Am incarcat tot, inclusiv febra Carolinei, si am plecat. La aeroport, mi-am adus aminte ca luandu-ne cu vacanta, cu raceala Carolinei si cu pregatirile de plecare, nu facusem check-in-ul, adica nu rezervasem locurile in avion, ca sa stam toti cinci impreuna. Uitasem insa ca venisem prin agentie, iar Olga le rezervase deja cu o zi inainte. Tot pe cele mai bune, ca si la dus. Zborul de intoarcere mi s-a parut mult mai scurt decat la venire, iar Carolina, racita fiind, a dormit tot drumul. Parca nici ceilalti copii n-au mai chirait ca la venire. Sau poate m-am mai obisnuit eu….
Acum suntem acasa, am reintrat de vreo saptamana in programul normal, si inca se poate citi in ochii fiecaruia dintre noi cate o amintire de vacanta, dar si o mica nedumerire: Sa mai mergem o data la anul ? ….sau de mai multe ori ?
Alex Ciucu
P.S. Multumim Olga !
