Dupa exact 30 de ani de cand prietena mea de atunci, care ulterior a devenit mama fetitei mele si care era campioana de ski, ma invata, pe partiile de la Sinaia, sa schiez, si dupa 12 ani de cand mi-am promis solemn ca nu voi mai schia niciodata in Romania, iata-ma ajuns week-endul trecut fix de unde a pornit. Prietenul meu Alin Burcea de la Paralela 45 m-a invitat pentru cateva zile in frumosul sau apartament, plasat langa partia din Predeal. Mi-am luat inima in dinti, schiurile la spinare (adica in portbagaj) si vineri seara am plecat la Predeal, incalcandu-mi promisiunea de a nu mai schia in Romania vreodata.
Sambata dimineata am plecat voiniceste spre partie, acompaniat de ceva scepticism. Nu doar pentru ca era ceata. Ci si pentru ca habar n-aveam ce-o sa-mi rezerve urmatoarele doua zile si presimteam ca nu voi fi placut surprins. Aveam sa ma insel!
La Predeal sunt trei partii. In acel week-end una dintre care una era inchisa, pentru ca urma concursul de snowboard de la FOTE ( Festivalul Olimpic al Tineretului European ). Prima surpriza placuta a fost sa constat ca telescaunul vechi si depasit tehnic a fost inlocuit cu unul modern, identic cu cele pe care le vezi in Austria. Nu era coada la bilete, unde ma asteptam , ca pe vremuri, sa primesc niste bilete bune si pentru accesul in sala de cinema. Cand colo am primit un card incarcat cu nu stiu cate puncte, care reprezentau urcarile cu telescaunul. Urmatoarea surpriza a fost sa constat ca se trecea usor cu acest card prin barierele de la telescaun, nefiind necesar sa-l scoti sau sa-l arati cuiva. Aparatul vedea cardul care putea sa ramana in buzunarul de la canadiana. Nu era coada nici la telescaun asa incat am urcat, curios fiind, sa vad partiile. Urmatoarea surpriza a fost colegul Alin Burcea, despre care nu mi-as fi imaginat ca schiaza atat de curajos si de bine. Palaria jos, mai ales avand in vedere ca nu este de la categoria „pana”!
Cele doua partii de la Predeal nu sunt foarte lungi si nici foarte largi. Una este mai usoara, iar cea de sub telescaun este ceva mai grea (similar cu rosu in Austria). Am constatat odata in plus ca romanii nu sunt atenti la detalii, multe dintre ele usor de rezolvat. De exemplu, partiile nu au delimitari in exterior, ceea ce nu este placut mai ales cand e ceata (asa cum am prins eu). Iar pe una dintre partii la pornire troneaza pe mijoc un fel de stalp, nu foarte inalt, de curent electric. Dar partia de sub telescaun este excelenta! Dupa vreo 7 coborari, flamanzi fiind, am decis sa mergem sa ne refacem la restaurantul Hotelului Atelier, asezat la baza partiei si care apartine familiei Burcea. Ne-am simtit bine, mancarea a fost buna, iar atitudinea personalului, de asemenea. Ne-am bucurat sa ne intalnim acolo cu echipa de la Dertour, care sarbatorea aniversarea Directorului General, Radu Colfescu. Din pacate, nu sunt multe facilitati de mancare si bautura pe partie sau la baza ei, dar, ceea ce este, pare a fi suficient, daca nu este foarte mare aglomeratie.
Concluzia: la Predeal se poate schia fara probleme, daca nu ai pretentii de profesionist sau daca nu stai numai acolo mai multe zile. Locul s-a modernizat si atmosfera este placuta. Orasul este mare, are si patinoar, facilitati nenumarate de cazare foarte civilizate. Se mananca bine si destul de ieftin. Iar multe facilitati de cazare au si piscine sau saune sau jacuzzi, unde te poti relaxa.
Mai ramane sa delimiteze pe cei care vor numai sa se plimbe si mai ajung pe mijlocul partiei sau pe cei care se dau cu saniuta. Dar asta este cea mai mica problema.
Dupa masa m-am hotarat sa merg la Poiana Brasov, despre care va voi povesti in capitolele urmatoare, impreuna cu impresiile din Sinaia si de la lansarea FOTE de la Brasov.
Text: Dragos Anastasiu
