1 martie este prima zi de primavara.
Chiar si denumirea din calendarul vechi al romanilor prevesteste parca sosirea primaverii.
In trecut fiecare luna a anului avea o denumire inspirata din credintele populare si din lucrurile specifice anotimpului respectiv. Astfel, luna ianuarie era denumita Gerar, Februarie – Faurar, Martie- Martisor, Aprilie- Prier, Mai- Florar, Iunie- Ciresar, Iulie- Cuptor, August- Gustar, Septembrie- Rapciune , Octombrie- Brumarel, Noiembrie – Brumar, Decembrie- Undrea.
In calendarul vechi, ziua de 1 Martie marca inceputul unui nou an. Si daca tot vorbim de venirea primaverii, la noi, la romani, exista multe traditii si obiceiuri legate de sarbatoarea de 1 Martie.
Ziua de 1 Martie este intampinata cu simbolul Martisorului. Martisorul este un obiect de mici dimensiuni, un simbol al sosirii primaverii si este insotit intotdeauna de un snur alb-rosu. La baza acestei traditii romanesti sta ideea de tranzitie a anotimpurilor.
Martisorul era menit sa aduca noroc in noul an celui caruia ii era oferit. Se spune ca snurul alb-rosu trebuie purtat intreaga luna martie, apoi, in ultima zi a lunii este legat intr-un pom inflorit. Se spune ca daca iti pui o dorinta in momentul in care legi snurul in pomul inflorit, aceasta se va indeplini in decursul anului.
In trecut martisorul se daruia copiilor si tinerilor (fete si baieti) pe 1 Martie inainte de rasaritul soarelui. Snurul de martisor era format din 2 fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru si reprezinta contrariile: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric.
Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, in functie de traditia locala, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi. la sfarsitul acestei perioade era agatat pe ramurile inflorite de macesi, visin, cires, se punea sub closca ori se agata la icoana.
Exista mai multe povesti despre ce inseamna 1 Martie, dintre care amintesc:
Baba Dochia
Obiceiul martisorului este legat de momentul mortii si nasterii simbolice a unei zeitati feminine autohtone – Baba Dochia. In credinta populara martisorul simbolizeaza funia anului care aduna, prin impletirea celor doua fire, cele 365 de zile calendaristice.
Culorile alb si rosu reprezinta cele doua anotimpuri opuse, iarna si vara, in vechea credinta fiind recunoscute doar aceste doua anotimpuri ca fiind de baza, primavara si toamna fiind considerate doar anotimpuri de trecere.
Traditia spune ca Baba Dochia avut un fiu numit Dragobete care s-a casatorit impotriva dorintei ei.
Pentru a-si necaji nora i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau (intr-o zi de iarna) sa-l spele, spunandu-i sa nu se intoarca pana cand lana nu devine alba.
Fata a incercat sa spele lana si chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea lanii ramanea tot neagra. Pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga.
Impresionat de durerea fetei, Iisus Hristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat lana si a constatat cu uimire ca aceasta s-a albit.
Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina s-a indreptat spre casa. Soacra sa, auzind povestea fetei a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei.
Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana a ramas fara nici unul. Pe drum, vremea s-a schimbat si totul incepuse sa inghete. Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra.
Conform traditiilor bucovinene, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte. Firul este asemanat firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare, iar culoarea alba reprezinta frigul iernii si cea rosie caldura verii.
Povestea Soarelui
Istoria martisorului incepe cu Soarele care, intruchipat intr-un barbat chipes, cobora pe pamant pentru a dansa hora in sate.
Un dragon l-a rapit si l-a inchis intr-un beci al unui palat si, de teama acestuia, nimeni nu indraznea sa-l salveze pe Soare.
Un tanar curajos a calatorit 3 anotimpuri (vara, toamna si iarna) pana a gasit castelul in care era inchis Soarele si s-a luptat cu dragonul multe zile pana a reusit sa-l infranga. Soarele a fost eliberat, iar sangele tanarului ranit a cazut pe zapada transformand-o in ghiocei.
